Complianța pacienților la tratamentul medicamentos

Data: 19/12/2013

Prof.univ.dr.farm.Laura Vicaș - Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină și Farmacie
Complianța la tratament reprezintă implicarea activă a pacienților în colaborare cu farmacistul ca act de voluntariat astfel încât să se obțină rezultatul terapeutic dorit. Acest aspect determină implicarea pacientului cât și a farmacistului în stabilirea obiectivelor tratamentului și a regimului de administrare a medicației prescrise. Unul din actele asistenței farmaceutice se referă la monitorizarea pacienților cu privire la administrarea medicamentelor prescrise cu o anumită posologie. De asemenea, este evaluat comportamentul pacientului cu privire la respectarea medicației prin acceptarea tratamentului și consecvența în administrare, respectiv durata totală a tratamentului mediacamentos.
La ora actuală este un interes pronunțat pentru urmărirea complianței la tratament datorită semnalelor de nerespectare a tratamentului prescris de către pacienți cu urmări negative. Non-complinața la tratamentul medicamentos este observată ca fiind întâlnită cel mai des la pacienții cu tratament cronic ceea ce determină reducerea indicatorilor de performanță a tratamentului cu medicamente în patologia cronică. De exemplu, tratarea corectă a hipertensiunii arteriale și respectarea nivelelor sanguine ale lipoproteinelor determină reducerea mortalității prin infarct miocardic. Iată de ce este important realizarea unui parteneriat cu pacientul pentru creșterea indicatorilor de performanță în terapia medicamentoasă. Ca urmare, important pentru îmbunătățirea calității vieții vom promova măsuri de creștere a complinaței la tratament ca fiind activitate de rutină în asistența farmaceutică.
Non-complianța la tratamentul medicamentos este des întâlnită la pacienții cu afecțiuni cardiovasculare. În general, după spitalizare, s-a constatat că un sfert din pacienți nu-și administrează tratamentul complet.  Astfel, perioada de tranziție de la externare la tratamentul ambulator poate fi considerată perioada cu un deosebit de mare risc datorită non-complianței. Cu toate că această non-complianță este caracteristică pacienților cu boli cardiovasculare, propunem pentru combaterea ei aplicarea unor metode pentru evaluarea utilizării medicamentelor, respectiv – auto-raport al pacientului sau studii bazate pe observații efectuate în farmacii cu ajutorul farmacistului. Cele mai utilizate metode de evaluare a complianței în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare sunt cele de monitorizare a tensiunii arteriale prin comparație. Aceste studii de eficacitate pot consolida beneficiile tratamentului cu medicamente în afecțiunile cronice și de a evidenția importanța posologiei medicamentelor prescrise pentru a optimiza starea de sănătate a pacientului.
O serie de studii pot demonstra că asocierea unui număr mare de medicamente în schema de tratament a pacieților cu afecțiuni cardiovasculare ar fi cauza majoră care determină non-complianța. În ciuda acestor observații, tratamentul eficient și sigur al afecțiunilor cardiovasculare rămâne o medicație complexă bazată pe asocieri de medicamente cu mecanisme diferite dar care duc la rezultate pozitive clinic dovedite.  Non-complianța la tratament în cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare demosntrează înrăutîțirea stării de sănătate a acestor ceea ce ne determină să încurajăm monitorizarea pacienților pentru a le îmbunătăți aderența la tratament. 
Se poate afirma că motivele non-complianței la tratamentul medicamentos sunt multifactoriale fiind fie un proces activ prin care pacientul alege să se abată de la regimul impus prin tratament, fie un proces pasiv când prin indiferență pacientul ajunge să nu respecte tratmentul. Cele mai multe abateri de la tratamentul medicamentos se datorează omisiuni de doze sau întârzieri în luarea dozelor. În plus, s-a constatat că pentru unii pacienti aderența la tratament crește după întâlnirea cu personalul din asistența medicală sau farmaceutică.
        Îmbunătățirea recentă în prescrierea medicamentelor va permite alocarea de timp pentru creșterea complianței la tratament în diversele afecțiuni cronice, cu precădere în cele cardiovasculare în care sunt evidențiate cele mai multe motive de non-complianță. Consider că un prim pas în rezolvarea acestui neajuns este de recunoaștere a problemelor non-complianței cu identificarea cauzelor care determină aceasta și găsirea de strategii simple care pot fi implementate în practica farmaceutică prin îngirjiri farmaceutice orientate pe pacient.
 
 

NOUTATI!